foto: pixabay.com
Originar din Asia tropicală, mare cât un copil și plin de povești, jackfruit-ul a cucerit în ultimii ani Occidentul datorită unei calități unice: aceea de a se transforma, fără niciun artificiu, într-un surprinzător înlocuitor al cărnii, relatează ziarul Corriere della Sera.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Jackfruit-ul este cel mai mare fruct care crește pe un copac. Poate ajunge la o greutate de până la 40 de kilograme, o lungime de un metru și conține în interior zeci de bulbi galbeni, înveliți într-o pulpă fibroasă, și semințe comestibile. Are un aspect inconfundabil: o coajă verde sau gălbuie, bătătorită, adesea dificil de manipulat, foarte dură. Dar care în interior ascunde o resursă prețioasă.
Originar din sudul Indiei și răspândit în mare parte din Asia de Sud-Est, jackfruit-ul face parte din familia Moraceelor, aceeași cu a smochinului și arborelui de pâine/breadfruit. Crește pe arbori ce pot atinge 20 de metri înălțime, rezistenți la secetă și foarte productivi.
Pulpa de jackfruit este considerată un fel de carne vegetală naturală
Succesul său în Occident este legat de o descoperire relativ recentă: când este necopt, jackfruit-ul are un gust neutru și o textură ce amintește, surprinzător, de carnea tăiată bucăți mici. Pulled pork, tacos, curry, ba chiar pizza sau burgeri – sunt numeroase preparatele vegetale în care este folosit astăzi.
În special în țările anglofone, a devenit un ingredient la modă în bucătăriile vegetariene și vegane. Se găsește în supermarketuri în conserve sau vidat, porționat, conservat în saramură sau marinat. Marile lanțuri alimentare l-au introdus în meniurile lor: wrapuri vegane, pizze și salate exclusiv vegetale.
O resursă relativ dată uitării
Și totuși, în zona sa de origine, jackfruit-ul a avut un destin sinuos. În India, până în urmă cu câteva decenii, era considerat un aliment de conservat pentru situații de urgență: se culegea, se usca și se păstra pentru perioadele de penurie. Apoi, treptat, a fost dat uitării, iar copacii – cândva simboluri ale abundenței – au început să fie neglijați sau chiar tăiați.
Însă, în Sri Lanka, povestea lui este diferită, mai pozitivă. Aici este cunoscut ca „arborele de orez”, datorită texturii pulpei de jackfruit. În perioada colonială și în timpul crizelor economice care i-au urmat, jackfruit-ul a hrănit generații întregi. Este folosit și astăzi în multe preparate din gastronomia domestic, precum kottu – un fel de mâncare stir-fry cu legume și condimente – sau sub formă de chiftele.
Un fruct foarte versatil prin natura sa
Dar, dacă în stare crudă pulpa de jackfruit amintește de carne ca și consistență, după ce se coace se transformă complet. Aroma sa devine intensă, cu note care amintesc de ananas, mango și banană. În această fază este folosit la deserturi, înghețată, brioșe sau gemuri.
Semințele sale, prăjite, amintesc vag de castane. Măcinate, pot fi transformate în făină. Dar este mai ales în starea crudă acest fruct își exprimă cea mai importantă calitate a sa: capacitatea de a se adapta la context. Și pentru că imită carnea, dar mai ales pentru că pulpa de jackfruit are un gust neutru și absoarbe condimentele. Ceea ce o face să se integreze cu succes în diferite feluri de mâncare. Mai mult, această versatilitate vine dintr-o cultură milenară, nu dintr-un trend alimentar recent.
Un copac care supraviețuiește schimbărilor climatice
Dincolo de bucătărie, jackfruit-ul atrage atenția și prin potențialul său sustenabil. Crește repede, are nevoie de puțină apă, supraviețuiește schimbărilor climatice. Arborii săi nu necesită fertilizanți intensivi sau îngrijiri speciale. Într-un viitor în care siguranța alimentară va fi din ce în ce mai importantă, jackfruit-ul ar putea deveni o resursă-cheie.
Din punct de vedere nutrițional, oferă cantități bune de carbohidrați, fibre, vitamine (mai ales C și din grupul B) și minerale. Semințele, mai bogate în proteine decât pulpa, pot completa dietele vegetariene, deși nu pot rivaliza cu surse mai concentrate precum tofu sau leguminoasele.
Cei care cunosc și consumă jackfruit-ul de-o viață nu îl consideră o simplă alternativă la carne. Este un fruct cu un loc bine definit în bucătăriile tradiționale din zona sa de origine. În multe familii indiene sau din Sri Lanka este încă gătit ca fel principal, sotat cu ceapă și condimente, transformat în murături picante sau uscate la soare și consumat iarna. În acest sens, mai degrabă decât un substitut, jackfruit-ul este o prezență importantă.
Astăzi, jackfruit-ul se cultivă și în Brazilia, Africa Centrală, Australia. Cele mai mari piețe rămân India, Sri Lanka și Bangladesh, dar exporturile cresc în Europa și în Statele Unite. Dincolo de cifre, însă, capacitatea acestui fruct de a se adapta și de a rezista îl face cu adevărat special. Într-o lume care caută mereu noi modele alimentare, jackfruit-ul poate oferi un răspuns – un fruct vechi dar foarte actual.
